Toate acele lucruri mărunte care fac fotbalul mic să fie mare

Scriu rândurile astea și mă încearcă multe stări fiind vorba de ai mei. Pentru că au făcut atât de mult cu atât de puțin încât pot deveni oricând subiect la examenul de corigență pentru cei care fac puțin cu și mai mult.

Azi a reînceput fotbalul mic, ăla de la coada vacii, ăla despre care nu primești notificări pe flashscore și de la care nu ai reluarea care să-ți contrazică vecinul care vorbește o săptămână despre offside-ul de la golul cu care ați luat bătaie în minutul 94.

Șase goluri, răsturnări de situație și un 3-3 pe un vânt teribil ca-n poveștile alea care încep cu ”pe vremea mea” spuse de un moș senil pe care mai că nu l-ai crede. Despre asta a fost meciul dintre Juniorul Salcea și Academica Gălănești. Un meci mult peste nivelul multor partide din ligile superioare.

Primele două clasate ale seriei lor în liga a V-a au oferit publicului ocazia să simtă că uneori fericirea constă doar în a te simți iubit și nejudecat și unde o poți face mai bine decât aproape de un teren de fotbal?!

Ai mei au luat ființă acum un an de zile, de atunci duminicile continuă să aibă pentru microbiștii din Salcea ceva din frumusețea greu de explicat a unei poezii despre care nu știi când, cum și în ce context a apărut dar care te face să te bucuri pur și simplu ca-n zilele alea de la început de lume, când tata te lua de mână și te ducea pe stadion și începeai iremediabil să te îndrăgostești de fotbal.

Articol scris de: Marian Silviu

Total
0
Shares
Related Posts