Fotbalist în Bucovina | Oto Andrei Negură, fotbalistul care muncește în străinătate

Viața în Bucovina nu este ușoară, indiferent de meseria pe care o ai, iar asta nu e o părere ci o statistică tristă. Tot mai mulți tineri sunte nevoiți să plece la muncă în străinătate pentru a pune ceva deoparte. Oto Andrei Negură este unul dintre tinerii Bucovinei care pe lângă meseria de fotbalist se vede nevoit ca ocazional să-și lase în țară familia și pasiunea cea mai mare pentru un trai mai bun. Astăzi, vom cunoaște o poveste cu totul și cu totul diferită ca până acum.

”De mic copil eram nebun după fotbal, de-abia așteptam să am un pic de timp liber să adun băieții la un fotbal. În fotbalul amator, am debutat la vârsta de 14 ani la echipa de seniori din comuna Frumosu, la acel moment în Vatra Moldoviței nu exista echipa actuală.

După doi ani petrecuți la Forestierul Frumosu cu bune și cu rele am reușit să mă alătur noii echipe înființate de către Niga Gabriel la Vatra Moldoviței. Sunt de 11 ani la echipa Vatra Moldoviței, timp în care am reușit să joc două finale de Cupa României, să reușesc promovarea din Liga a V-a în Liga a IV-a după un start de sezon greu, și un retur de povestit nepoților cu doar un singur egal și restul victorii. De la vârsta de 18 ani sunt căpitanul echipei, timp în care nu am luat nici un cartonaș roșu. La începutul carierei am jucat aproape pe toate posturile în afară de portar, iar de 7 ani joc doar pe postul de fundaș central.

De la vârsta de 18 ani din cauza situației grele din România, îmi petrec 3 luni în străinatate, mai exact în Germania, pentru a realiza câte ceva pe lângă casă. Muncesc la cules de fructe (zmeură, căpșuni, cireșe, struguri).

Îmi este foarte greu să stau în Germania știind că colegii mei joacă fotbal în sat, în cei 11 ani cât am fost acasă nu am lipsit niciodată de la echipă.

Este foarte greu când plec la muncă pentru că îmi las familia, dar de la vârsta de 14 ani am rămas fără tată și trebuie să sprijin financiar familia (mama, bunica, sora).

Țin legătura mereu despre situația de la echipă și când sunt plecat cu Cristian și Vasile Solcan, dar și cu ceilalți colegi de la echipă.

Îmi este foarte greu când sunt plecat în Germania având în vedere că nu pot fi alături și eu de băieți, dar din fericire perioada în care sunt în Germania este aceeași perioadă cu cea dintre finalul sezonului și începerea noului sezon, și în acest fel pierd 3 sau 4 jocuri. Când revin în țară mă ocup cu agricultura, treburile de la gospodărie. 

Sunt foarte bucuros și fericit că pot să ajut echipa locală, și pot face fericiți suporterii echipei, sunt meciuri în care nu pot să dorm gândidu-mă la ce o să fie în ziua meciului. În toți acești ani au fost amintiri minunate atât din teren cât și după ultimul fluier final când ne adunăm toți coechiperii și stăm la un suc, la o bere și povestim despre ce s-a întâmplat în acea zi, chiar și până la 4 noaptea.

Pentru echipa mea am renunțat de multe ori să plec în străinătate la muncă pe perioade mai lungi doar ca să fiu alături de colegi, suporteri și toți cei implicați în acest minunat fenomen.

Pe această cale țin să le mulțumesc tuturor celor care m-au coordonat spre performanță, spre ceea ce am reușit să obțin până acum.

În viitorul apropiat îmi doresc ca a treia finală de Cupa României să o câștig, și o clasare în primele 3 locuri din campionat. Hai Victoria, haide Vatra, hei hei hei!”