Fotbalist în Bucovina | Ion Lupăștean, ”eroul” micilor fotbaliști de la Cajvana

Pe Ion Lupăștean l-am cunoscut în urmă cu mai bine de un an în cadrul proiectului ”Turul județului la fotbal”. 

Poate că unii dintre voi sunteți iritați de faptul că l-am numit ”erou” pe Ion, însă vă asigur că așa este. Foarte mult timp echipa Stejarul Cajvana a existat datorită lui Ion, unul dintre ”veteranii” echipei. De ce am spus veterani?! Ei bine, antrenorul jucător, Ion Lupăștean are doar 30 de ani, iar la această vârstă a făcut deja foarte multe pentru fotbalul județean. Am avut ocazia să-i ascult povestea atunci când am reușit să ajung la Cajvana cu colegii mei de la SportSV.ro (GalbenVerde.ro) și cei de la NEst-TV Channel cu proiectul Turul județului la fotbal. Aparent, e un om ca toți alții, însă foarte puțini avem sufletul și curajul lui Ion pentru a investi timp și bani în fotbal. Susținuți într-o mică măsură de primăria Cavjanei, echipa localității joacă mai mult cu sufletul, dar sprijiniți de multe ori financiar și moral de către Nea Puiu, un alt ”erou” al Cajvanei.

Știu că am adăugat o introducere cam lungă, însă propun să-l cunoaștem pe Ion Lupăștean în cadrul acestui interviu:

”Primul meu contact cu fotbalul a fost la vârsta de 12 ani când am fost luat de unchiul meu, Amarandei Alexandru, la LPS Vaslui. Aici mi-am petrecut 6 ani de fotbal. Am plecat de acasă la o vârstă fragedă doar ca să fac ceea ce-mi place cel mai mult: să joc fotbal. Aici a fost o perioadă foarte frumoasă în care am participat la numeroase jocuri în campionatele județene, republicane, turnee zonale. După ce am terminat Liceul Sportiv m-am întors la Suceava, unde am început cursurile de arbitraj. În același timp am terminat Facultatea de Educație Fizică și Sport. A fost o perioadă frumoasă, am arbitrat meciuri la Liga a V-a, a IV-a, copii și juniori. Frumos, dar nu renunțasem la fotbal, când nu avem meci, mergeam la nea Vichentie Popescu să-i ajut echipa la Bădeuți. În timpul facultății, dar cel mai mult vara, lucram la construcții cu o firmă din satul meu, Iaslovăț. Am renunțat la arbitraj după 4 ani și am continuat cu fotbalul la Bucovina Rădăuți, a doua echipă a Rădăuțiului. 

Cum în țară se câștiga foarte puțini bani, m-am decis să plec în străinătate. Am lucrat un an și jumătate la un Fast-Food în Londra, dar nici aici nu am putut sta deoparte de fotbal.

Am căutat pe net și am aflat de Sunday League. Jumătate de an am jucat pentru o echipă de români, FC Lions, dar la sfârșitul sezonului s-a renunțat la faptul de a mai avea echipă din cauză că nu erau jucători, unii lucrau și duminica. 

Am zis să renunț și asta am făcut, a urmat o echipă de englezi care m-au primit foarte bine, FC Inter Watford, care jucau într-o ligă de amatori, zona Watford. Mergeam și la antrenament cu ei, o dată pe săptămână, un grup foarte primitor și ambițios cu care am reușit să ajungem într-o finală de cupă. A fost unul din momentele alea în viață în care te simți fotbalist cum s-ar zice. 

M-am întors în țară și m-am apucat de antrenorat. Prima echipă pe care am antrenat-o a fost Bucovina Rădăuți Under 19 cu care am reușit să câștig campionatul județean de juniori A1. M-am simțit foarte bine aici, am întâlnit niște copii minunați care pentru fotbal făceau sacrificii să vină la meciuri. Majoritatea erau din afara orașului, Iaslovăț, Cajvana, Burla, Dornești, Marginea, Sucevița, Milișăuți. 

Am plecat de aici după ce am aflat de faptul că acei copii nu vor mai avea continuitate. Următoarea echipă a fost Stejarul Cajvana unde am fost chemat de domnul Puiu Petrică și unde aveam mulți prieteni cu care mai jucam seara fotbal la sintetic. Am doi ani de când sunt la clubul acesta și mă simt foarte bine. Am început să antrenez o grupă de juniori sub 19 ani și să joc pentru echipa de seniori. După primul an, lucrurile mergeau foarte bine și la echipa de seniori și la echipa de juniori. La rugămintea câtorva copii să fac și grupe mai mici am zis ”De ce nu?”. 

În prezent am patru grupe de copii. Două dintre ele au participat în campionatul județean (U11 și U15), însă nu doar aici. Am participat la turnee în care prin dăruință și muncă am reușit rezultate foarte bune. 

La Liga a IV-a seniori, echipa din păcate a terminat pe ultimul loc. Mulți dintre jucători au plecat în străinătate la muncă. Cum campionatul de juniori A1 nu a mai avut loc, pot să spun că din urmă nu mai venea nimic. Am folosit uneori juniori de 14,15 și 16 ani, însă e foarte greu pentru ei să se ridice la nivelul acesta. 

Din sezonul viitor nu știm dacă vom continua fiindcă situația financiară nu e satisfăcătoare în cadrul echipei. Nimeni nu-ți vine să joace pe o bere și doi mici. Suntem puțini cei care mai jucăm fotbal din plăcere. Cu grupele de copii și juniori vom continua și sper ca într-o zi să se audă de Cajvana la un nivel cât mai înalt. 

La nivelul fotbalului județean nu aș schimba foarte multe. Cred că ar trebui să avem campionate de copii și la Under 19 și Under 17. Până la urmă, ar trebui ca în fiecare localitate, comună, oraș să existe baze sportive unde copiii să poată practica un sport. 

Ador să lucrez cu copiii, îmi plac foarte mult și acum că am devenit tată, abia aștept să crească și să-i povestesc frumusețea sportului.” 

Acum cred că înțelegeți de ce l-am numit ”erou” pe Ion Lupăștean. Este unul dintre oamenii cu suflet mare din fotbalul județean local. Sunt convins că fotbalul județean are nevoie de astfel de oameni. Pe această cale, ținem și noi să-l felicităm pe Ion pentru dăruirea și efortul pe care îl depune în cadrul acestui sport.

Așadar am reușit să cunoaștem până acum povestea a șase fotbaliști cu job-uri diferite și totodată caractere deosebite, iar județul nostru are chiar zeci de astfel de exemple. Ajută-ne să cunoaștem povestea altui fotbalist pentru care fotbalul nu este singura meserie pe care o practică. Dacă știi pe cineva ca Ion Lupăștean, Șerban Macsim, Cătălin Vasiliu, Vlăduț Amariței, Florin Sava și Oto Andrei Negură, te rugăm să ne scrii în privat, iar noi vom contacta persoana respectivă.

Articol scris de: Adrian Negru

Leave a Reply