Pe 13 septembrie a fost Ziua Pompierilor din România și cum puteam noi să facem legătura dintre Fotbalist în Bucovina și Ziua Pompierilor dacă nu prin prezentarea unui fotbalist care atunci când nu e pe terenul de fotbal este pompier sau erau cum obișnuiesc eu să le spun celor care lucrează în acest domeniu. În urmă cu o săptămână am vizitat Pojorâta în cadrul altui proiect și anume ”Turul județului la fotbal”, acolo l-am putut urmări și pe Mihai Balint, un fotbalist născut în 1996. La cei 23 de ani, Mihai nu este doar fotbalist, ci și pompier. Deși Pojorâta țintește promovarea în acest sezon, iar rezultatele sunt cele pe care le așteaptă conducerea clubului, dar și suporterii, în cadrul echipei se regăsesc câțiva jucători care meseria de fotbalist nu este cea de bază, majoritatea având diverse ocupații, dar ce mai contează când fotbalul e o pasiune pe care o practici din inimă. Însă, Mihai a avut o altă dorință și anume cea de a deveni pompier, meserie pe care o practică în prezent. Însă, nu aș vrea să fac introducerea lungă, ci mai degrabă vă propun să-l cunoaștem pe Mihai:
”Salutare! Pentru început, țin să vă mulțumesc pentru ce faceți în ceea ce privește sportul sucevean, în general, dar mai ales în ceea ce privește fotbalul amator. De asemenea, vă sunt recunoscător pentru că mi-ați dat ocazia să vă descriu modul în care reușesc să îmbin pasiunea pentru acest sport cu meseria de pompier. Primul contact cu acest sport l-am avut datorită tatălui meu care, de la frageda vârstă de 7 ani, începuse să mă ia cu el pe stadion, fie pentru a schimba câteva pase, fie ca simplu spectator, însă abia la 15 ani m-am înscris cu câțiva prieteni la o competiție de fotbal în oraș. Atunci am fost remarcat de domnul Ciprian Ioniță, care m-a selecționat în echipa de fotbal a orașului de atunci, CSM Rarău Câmpulung Moldovenesc. Din păcate, după doar un sezon petrecut la ei, echipa s-a desființat, așa că, împreună cu câțiva amici, am luat decizia de a continua fotbalul la echipa de juniori a celor de la Pojorâta.
Alături de această echipă, în sezonul 2012-2013, sub îndrumarea domnului Vasile Bosancu, am fost aproape de a câștiga campionatul județean de juniori A1 ,însă am terminat doar pe locul secund. Meseria de pompier a început când, la terminarea studiilor liceale, în anul 2015, am fost admis la Școala de pompieri și protecție civilă “Pavel Zăgănescu”, Boldesti, județul Prahova.
Faptul că până atunci nu am mai avut prieteni, colegi sau rude care să faca parte din acest domeniu m-a determinat să încerc ceva nou. Recunosc, acest lucru nu ar fi fost posibil fără îndrumarea surorii mele și fără sprijinul părinților mei. După 2 ani de școală militară, am fost repartizat la Inspectoratul pentru Situații de Urgență “Bucovina” Suceava, la detașamentul de pompieri Vatra Dornei.
Ulterior, am primit un telefon de la antrenorul de atunci, Vasile Bosancu, cu propunerea de a reveni la echipa de fotbal din Pojorâta. Desigur, am acceptat fără să mai stau pe gânduri. Recunosc, uneori e foarte greu și obositor să mă împart între meciuri/antrenamente și job, dar cu sprijinul atât a celor de la echipa de fotbal cât și a colegilor de la muncă, reușesc să fiu prezent.
De asemenea, meseria de pompier nu e doar o simplă meserie, ca oricare alta, aceasta presupune sacrificii și riscuri, dar și satisfacții care mă fac să mă simt mândru de uniforma pe care o port. Chiar și în puțina mea experiență pe care am acumulat-o pot spune că lucrul în echipă este foarte important. Ca și în jocul de fotbal depindem unii de alții și foarte importantă este și comunicarea.
Nu în ultimul rând, vă doresc mult succes în viitoarele proiecte pe care intenționați să le desfășurati în folosul sportului sucevean.”
Alături de această echipă, în sezonul 2012-2013, sub îndrumarea domnului Vasile Bosancu, am fost aproape de a câștiga campionatul județean de juniori A1 ,însă am terminat doar pe locul secund. Meseria de pompier a început când, la terminarea studiilor liceale, în anul 2015, am fost admis la Școala de pompieri și protecție civilă “Pavel Zăgănescu”, Boldesti, județul Prahova.
Faptul că până atunci nu am mai avut prieteni, colegi sau rude care să faca parte din acest domeniu m-a determinat să încerc ceva nou. Recunosc, acest lucru nu ar fi fost posibil fără îndrumarea surorii mele și fără sprijinul părinților mei. După 2 ani de școală militară, am fost repartizat la Inspectoratul pentru Situații de Urgență “Bucovina” Suceava, la detașamentul de pompieri Vatra Dornei.
Ulterior, am primit un telefon de la antrenorul de atunci, Vasile Bosancu, cu propunerea de a reveni la echipa de fotbal din Pojorâta. Desigur, am acceptat fără să mai stau pe gânduri. Recunosc, uneori e foarte greu și obositor să mă împart între meciuri/antrenamente și job, dar cu sprijinul atât a celor de la echipa de fotbal cât și a colegilor de la muncă, reușesc să fiu prezent.
De asemenea, meseria de pompier nu e doar o simplă meserie, ca oricare alta, aceasta presupune sacrificii și riscuri, dar și satisfacții care mă fac să mă simt mândru de uniforma pe care o port. Chiar și în puțina mea experiență pe care am acumulat-o pot spune că lucrul în echipă este foarte important. Ca și în jocul de fotbal depindem unii de alții și foarte importantă este și comunicarea.
Nu în ultimul rând, vă doresc mult succes în viitoarele proiecte pe care intenționați să le desfășurati în folosul sportului sucevean.”Ne bucurăm foarte tare de faptul că reușim în cadrul proiectelor noastre să cunoaștem astfel de persoane cu caractere deosebite. Meseria de pompier este probabil una dintre cele mai grele meserii, dar pe deoparte, e o meserie de care trebuie să fii mândru. Într-o societate în care credibilitatea față de instituțiile statului e scăzută, Inspectoratele pentru Situații de Urgență sunt printre singurele instituții în care mai avem încredere. De ce? Pentru că acolo lucrează oameni care își riscă viața salvând uneori alte vieți. Iar pentru că Mihai a ales să urmeze o astfel de carieră, nu poate decât să ne bucure pentru că l-am descoperit prin fotbalul județean, îmbinând totodată pasiunea pentru fotbal cu meseria de pompier. Felicitări, Mihai! Îți dorim mult succes în viață!
Ca și mențiune, ne apropiem încet-încet de o selecționată. Cine știe, poate odată și odată reușim să facem și un meci demonstrativ între jucătorii despre care am scris și vom scrie. 🙂
Cu asta încheiem încă o poveste din cadrul proiectului ”Fotbalist în Bucovina” și totodată vă anunțăm că am reușit să cunoaștem până acum povestea a nouăsprezece fotbaliști cu diverse job-uri și totodată caractere deosebite, iar județul nostru are chiar zeci de astfel de exemple. Ajută-ne să cunoaștem povestea altui fotbalist pentru care fotbalul nu este singura meserie pe care o practică. Dacă știi pe cineva ca Mihai Balint, Ferariu Constantin, Cezar Andrei Cozar, George Tomescu, Marius Bosancu, Vlăduț Costan, Adrian Ungureanu, Bogdan Misiuc, Răzvan Bîgu, Andrei Aileni, Ioan Vlăduț Gheorghe, Vasile Solcan, Daniel Cristescu, Ion Lupăștean, Șerban Macsim, Cătălin Vasiliu, Vlăduț Amariței, Florin Sava și Oto Andrei Negură, te rugăm să ne scrii în privat, iar noi vom contacta persoana respectivă.
PS: La mulți ani, pompieri din întreaga Românie!
