Fotbalist în Bucovina | Marius Bosancu, veteranul Pojorâtei

Pojorâta… Nu știu de ce, însă atunci când aud de această localitate, îmi trezește amintiri frumoase, amintiri care cu siguranță nu vor fi uitate de microbiștii suceveni. 

Astăzi, am hotărât să ne întoarcem la Pojorâta și să aflăm povești ale fotbaliștilor de acolo, fotbaliști bucovineni desigur. Pojorâta, nu demult o echipă ce evolua pe scena a doua a fotbalului românesc, fiind una dintre cele mai frumoase apariții ale unei comune sucevene în Liga a II-a în ultimii 20 de ani. Însă, Pojorâta de acum evoluează în Liga a IV-a însă speranțele suporterilor de acolo se leagă de o nouă promovare, iar această dorință este și a primarului Bogdan Codrean, un iubitor al sportului. Totuși, promovarea se realizează cu un colectiv puternic și unit, iar de acest lucru încearcă să se ocupe antrenorul-jucător al echipei Marius Bosancu. Trecut de 40 de ani, Marius Bosancu are o experiență interesantă pe care o împărtășește celor tineri, de altfel un om modest, însă optimist în ceea ce poate să realizeze. Propun să-i cunoaștem povestea omului care încearcă să aducă Pojorâta din nou în prim-planul fotbalului românesc.

”Prima experiență a fost una mai hazlie, la vârsta de nouă ani, tatăl meu, la o deplasare pe care Pojorâta o efectua la Broșteni, a aranjat cu arbtrii și observatorii să pot juca pentru că la acea vârstă nu puteai să joci pentru echipa mare. Am intrat în teren la un penalty care s-a repetat de trei ori până am marcat, pe o ploaie infernală și pe un teren foarte alunecos și așa a început totul. După am început cu antrenamentele, mă uitam ce fac cei de la echipa mare, apoi mă antrenam și eu singur. «Băteam» foarte mult mingea pe teren, desculț, tatăl meu îmi dădea foarte multe centrări, angajări, m-a învățat tot ce trebuie să fac ca atacant după care l-am cunoscut pe domnul profesor Cociorhan de la Câmpulung Moldovenesc unde am semnat cu ei la acea vreme legitimându-mă la juniori. Pe atunci Câmpulung avea echipă în divizia C, iar eu am jucat pentru juniorii 2 de acolo, un fel de juniori republicani de acum. Acolo am continuat câțiva ani buni la Câmpulung, iar la 13 ani am fost selectat în lotul pentru diviza B cu mai mulți colegi de ai mei în care am jucat un an sau doi și echipa a retrogradat. După aceea a urmat experiența din Divizia C, după care m-am întors la Pojorâta jucând o perioadă bună aici, iar la 22 de ani după ce m-am căsătorit a trebuit să renunț un an la fotbal pentru că îmi doream să-mi fac o situație materială bună, iar după căsătorie venise un copil în viața noastră și voiam să-i ofer ceva mai bun și am plecat 10 ani în Italia. Am muncit 10 ani în Italia perioadă în care am pierdut foarte mult pe plan fotbalistic. M-am întors acasă și m-am apucat iar de fotbal la Pojoârta, la Câmpulung, a urmat o perioadă de un an la Bradul Vama, iar apoi un an la Gura Humorului. Am evoluat mai mult pentru Câmpulung pentru că se dorea promovarea și din păcate am terminat pe locul doi.

Am revenit la Pojorâta, formație pentru care am evoluat în mare parte din cariera mea. Atunci când nu sunt pe terenul de fotbal, lucrez în domeniul construcțiilor, însă după ce termin munca, cobor de pe schele și merg la antrenamente. Același lucru se întâmplă aproape zilnic, însă în mare parte luni, miercuri și vineri efectuăm antrenamente.

Până anul trecut am evoluat ca antrenor-jucător la FC Pojorâta, anul acesta am ales să-i las pe cei mai tineri să evolueze mai mult pentru că ne dorim să promovăm. În paralel cu activitatea pe care o desfășor îmi fac timp și pentru turneele zonale care se desfășoară pe sintetic, foarte multe dintre ele la comuna Breaza, Fundu Moldovei, unde am ieșit de câteva ori cel mai bun jucător al turneului.

Chiar dacă vârsta e înaintată, nu de mult am fost la un turneu de 40+ de old boys care s-a desfășurat la Drobeta Turnu Severin unde am jucat cu o echipă de la mare, unde ne-am clasat pe locul doi pe țară, calificându-ne astfel în Champions League la Rimini în Italia unde vom merge din nou la un turneu pe 1-5 septembrie mult mai mare, mult mai puternic.

Primele patru echipe din România și-au câștigat licența pentru Champions League, ne-am calificat și noi și voi merge și eu. În mare parte fotbalul este cam totul și fără fotbal nimic, însă în primul plan este familia, iar apoi fotbalul. Iar acum am acest proiect cu FC Pojorâta cu care mi-aș dori să promovez, iar înainte de acest proiect am promovat o dată cu FC Pojorâta, am și jucat la promovare la Tg Frumos, la Liga a III-a. Am promovat de câteva ori și cu Câmplunug Moldovenesc și mi-aș dori enorm să pot promova și ca antrenor încă o dată cu Pojorâta. Mi-aș dori să-mi fac meciul de retragere într-un meci de Liga a III-a. În mare parte, îi datorez tatălui meu, pasiunea pentru acest fenomen pentru că de mic s-a ocupat de mine și după cum știți și el a fost un bun atacant în județ. Însă diferența dintre mine și el a fost răutatea mea, poate dacă nu aș fi plecat în Italia ajungeam să joc la un alt nivel. Poate… Doar Dumnezeu știe dacă jucam și nu pierdeam cei 10 ani de muncă, dar asta este viața și trebuie să mergem înainte cu bune cu rele. Obiectivul meu principal în momentul de față este promovarea cu FC Pojorâta, iar între muncă și antrenamente îmi fac timp de fiecare dată cu plăcere pentru că asta îmi place cel mai mult și asta mi-aș dori să fac și pe viitor. Mi-aș dori să continui studiile și să-mi scot o licență pentru a deveni antrenor de fotbal. Dacă aș fi avut posibilitatea aș fi făcut multe lucruri pentru sport însă toate acestea presupune un sacrificiu și din punct de vedere financiar, de care nu dispun deocamdată, însă mi-aș fi dorit să nu fiu nevoit să lucrez în construcții și să fac ceea ce-mi place și anume practic acest sport.”

Marius Bosancu, unul dintre oamenii dedicați sportului însă care la 22 de ani a trebuit facă pasul înapoi și să muncească în străinătate, un fenonem cunoscut zilelor noastre. Foarte mulți sportivi au trebuit să renunțe la pasiunea lor pentru a avea o situație financiară mai bună pentru familiile lor. Însă puțini au avut curajul să revină acasă și să practice din nou acest sport, iar Marius este unul dintre curajoși. Iar de oameni ca el este nevoie în fotbalul județean, oameni care să fie optimiști și să nu renunțe indiferent de anii pe care îi are în cartea de identitate pentru că așa cum spuneam zilele trecute «Fotbalul nu ține cont de vârstă». Noi îi dorim mult succes lui Marius în ceea ce își propune la Pojorâta și ca acest vis de a se retrage în cadrul unui meci de Liga a III-a să i se îndeplinească.

Cu asta încheiem încă o poveste din cadrul proiectului ”Fotbalist în Bucovina” și totodată vă anunțăm că am reușit să cunoaștem până acum povestea a cincisprezece fotbaliști cu job-uri diferite și totodată caractere deosebite, iar județul nostru are chiar zeci de astfel de exemple. Ajută-ne să cunoaștem povestea altui fotbalist pentru care fotbalul nu este singura meserie pe care o practică. Dacă știi pe cineva ca Marius Bosancu, Vlăduț Costan, Adrian Ungureanu, Bogdan Misiuc, Răzvan Bîgu, Andrei Aileni, Ioan Vlăduț Gheorghe, Vasile Solcan, Daniel Cristescu, Ion Lupăștean, Șerban Macsim, Cătălin Vasiliu, Vlăduț Amariței, Florin Sava și Oto Andrei Negură, te rugăm să ne scrii în privat, iar noi vom contacta persoana respectivă.

Articol scris de: Adrian Negru

Leave a Reply