”Galben-verzii” sunt neplătiți de aproape patru luni și cu toate acestea se mențin pe locurile fruntașe ale Seriei I a Ligii a III-a.
Ultimul joc al Forestei Suceava din acest an pe teren propriu a fost și primul pentru mine din acest sezon pe care l-am urmărit pe Areni. După ratarea promovării de la finele sezonului trecut, dar și după multitudinea de scandaluri care s-au ținut lanț de acest club am devenit pe bună dreptate nemulțumit de managementul extrem de slab al conducerii. Ratări succesive ale promovării, dar și aceleași promisiuni an de an m-au îndepărtat de echipă așa cum probabil s-a întâmplat și în cazul celorlalți suporteri care în sezoanele trecute veneau pe stadion și la 30 de grade, dar și la temperaturi cu minus în termometre.
Nu mă consider un suporter adevărat, dar am și eu orgoliul meu care în acest caz e justificat. În anii mei de viață am trăit multe momente frumoase și mai puțin frumoase pe acest stadion care e la fel de jalnic ca atunci când am făcut primul pas pe Areni. Am făcut parte din fostele galerii care au susținut echipele sucevene, ulterior am devenit foto-reporter, am simțit și trăit meciurile la cote maxime. Astăzi, mă doare faptul că galeria este formată din câțiva membri care vin și susțin cu aceeași patimă acest club și era un cântec la un moment dat pe care îl auzeam deseori în peluzele românești ”noi cântăm pentru culori, nu pentru conducători”, iar băieții ăștia chiar asta fac și sunt de apreciat.
Este drept că nu putem să-i uităm pe cei care ne-au adus în această postură și care ne-au dat speranțe an de an că totul va fi bine. Iată, că deși tot i-am pus de multe ori cruce acestui club care tot dă semne că ar ieși din groapă, mai există totuși o speranță. Surse din cadrul clubului spun că foștii membrii ai conducerii au dat-o la pace cu actualii, iar situația financiară e pe cale să se rezolve cât de curând. Dar tot pare că mai lipsesc câteva justificări privind anumite cheltuieli, deconturi și așa mai departe. Jucătorii își pierd răbdarea, iar concentrarea s-a văzut la meciul cu Bucovina Rădăuți. Și credeți-mă că nu mulți dintre noi ar accepta să aibă întârzieri la plata salariilor patru luni, poate că majoritatea dintre noi după câteva zile și-ar semna demisia.
Jucătorii aceștia nu au nicio vină, doar că ei atâta pot. Ba mai mult, putem spune sigur că Seria I a Ligii a III-a e una slabă, dar și Seria a II-a nu excelează. Foresta are nevoie acum de stabilitate mai mult ca oricând pentru că e sezonul în care dacă nici acum nu reușește promovarea nu o va mai face și asta pentru că riscă să-și piardă și ultimii suporteri pe care îi mai are. Conducerea trebuie să rezolve urgent plata unor salarii până la meciul cu Miroslava asta dacă își dorește ca în iarnă să fie liniște.
Un lucru pe care l-am remarcat și în jocul cu formația pregătită de profesorul Ovidiu Murariu e că banca de rezerve este subțire din punct de vedere valoric, iar atunci când îți lipsesc 2-3 jucători importanți din primul „11” acest lucru se reflectă în jocul echipei. Este drept că jocul ”galben-verzilor” scârțâie și din cauza restanțelor salariale, dar pentru a obține o promovare ai nevoie de fotbaliști de o valoare apropiată și pe banca de rezerve. De multe ori, nu e de ajuns doar ca un tânăr fotbalist să fie promițător în meciurile cu echipele slab cotate, ci e nevoie ca într-un meci decisiv experiența unui jucător mai în vârstă să-și spună cuvântul, așa a obținut promovarea și Ceahlăul Piatra Neamț.
Așadar, în iarnă Foresta trebuie să aibă parte de liniște indiferent că va termina pe locul 1 sau 2, iar acest lucru se poate face plătind o parte dintre salariile restante dacă nu integral și aducerea unor fotbaliști peste nivelul Ligii a III-a. Și cu siguranță, atât jucătorii cât și ceilalți membri ai clubului trebuie să lucreze și la relația cu suporterii și mass-media.
Articol scris de: Adrian Negru
Sursa foto: Cristian Ploșceac
