Zilele trecute vă povesteam cat de încântat am fost de primul meu joc de Airsoft. Așa cum era de așteptat, am stat cu inima cât un ghemotoc pentru următorul joc. Profit de pauza competițională din Liga a IV-a și încep să înșel sportul rege cu alt sport. Mai puțin cunoscut e adevărat, dar la fel de captivant. Sincer, de data asta am găsit foarte multe asemănări între fotbal și airsoft, o să le explic pe rând.
În primul rând e important să ai un „portar”, adică cineva care păzește baza, nu vrei să pierzi steagul, asta clar. E bine să existe „fundași”, sunt camarazii care preferă să stea pitiți și să aștepte adeversarul, sigur, uneori urcă pe flancuri și te trezești cu inamicul lângă tine. Nu știu dacă îi pot numi mijlocași, însă sunt haiducii care țin rândurile, care analizează ce se întâmplă pe suprafața de joc și sunt gata să-ți ofere o „pasă”, culoar mai exact, până în baza adversarilor. Iar mai apoi suntem noi, „atacanții”, mă rog, o să mă refer mai mult la mine, atancatul, genul ăla de persoană care adoră să se inflitreze printre „inamici”, care e sprinten și singurul lui scop este să captureze steagul advers. E adevărat că „atacantul” din mine are mai puțin creier și mai multă adrenalină și ca de cele mai multe ori sfârșesc prin a încasa cateva bile sau a mă afla într-o poziție din care nu pot să avansez și încep să sper spre o minune. De cele mai multe ori, ea nu vine, astfel că mă văd învins și fac retur spre bază cu arma ridicată deasupra capului.
Bun, conexiunile între fotbal și airsoft nu se opresc aici, dar cine ar avea vreo două zile să citească tot ce am eu de povestit? Vreau în schimb să subliniez ceea ce am simțit cel mai frumos în acest joc. Eram cu Ștefan, un prieten vechi care a sărit ca ars pe mine că vrea sa încerce, în dreapta era Sorin, colegul și prietenul meu, el mai echipat decât noi, porneam ofensiva. În față, zeci de arbuști mici, boscheți, făceau bilele să treacă greu printre, abia vedeam să înaintăm, eram în mărăcini până în gât, am ales o poziție greșită și am fost surprinși de echipa cealaltă descoperiți. Morți. Pff, schimbăm tactica și partea prin care atacăm, sunt cu Ștefan, umăr lângă umăr, ne despărțim cam 20 de metri, în fața a trei inamici, ne uitam unul spre celălalt și am simțit, nebunia aia de o vezi prin filmele cu James Bond, știam că trebuie să înaintăm. Strig de după un copac, ”Ștefan foc de acoperire”, iar el, de parcă am fi fost camarazi pe fronturile patriei, știa exact ce avea de făcut. Înaintez, poziție bună, scot din joc un adversar, era rândul meu să îmi ajut camaradul, foc de acoperire, și uite asta, ne trezim, doi oameni trecuți de perioada Counter Strike, cu replicile în mână fugind rupând pământul spre baza inamică. Știu că ar fi meritat povestea, asta dacă v-ați imaginat măcar, cum doi oameni pot pune atât de multă pasiune într-o pădure în extremitatea Udeștiului, ar fi meritat să aibă un final fericit, să luam steagul, să învingem. Nu a fost așa, pentru că în airsoft e vorba și despre răbdare, lucru pe care doar atacanții buni îl au. Ne-a ciuruit din baza lor „portarul” sau „fundașii”, sau habar nu am ca la câte bile am încasat, nici nu mai avea importanță. Dar, rămâne fuga aia, siguranța când știi că e lângă tine camaradul, ca să citez pe cineva „ca două umbre printre copaci vă vedeam”. Fir-ar a naibii de joc, trebuie să aștept încă o săptămână???
Bun, acum convins că sunt fan airsoft, decid sa îl întreb pe cel care a dus toată munca în spate, ca eu să pot să mă bucur de copilărie și la 29 de ani. De unde ideea, de ce? Ca să înțelegeți, sportul poate fi destul de costisitor, deci dacă vine cineva și îți facilitează drumul, îți oferă replica, bile, ba chiar și transportul până la locație dacă e cazul, merită cu siguranță pomenit. Ceea ce exprimă în câteva mii cuvinte, m-a făcut pe mine să pară că cineva mi-a vorbit de o viață, și vă redau pe scurt ceea ce poate fi definiția airsoft-ului, din punctul meu de vedere „Simțeam nevoia să dezvolt în orașul nostru un joc care se bazează pe fair play, în care oamenii încă pot fi camarazi, în care încă ne putem întinde fiecăruia o mână de ajutor, sigur că adaugăm și ingriedentul principal, adrenalina, pe scurt airsoft. Îmi place această activitate pentru că ne întoarce spre natură, dar în primul rând se referă și la ierarhia din joc, la disciplina, curaj și buna dispoziție. Cred că am fost pasionat de mic, adică, cu siguranță eram pasionat încă să știu asta, iar în timp am descoperit și beneficiile sportului pentru organism, creșterea tonusului general, viteza de reacție mi-a crescut semnificativ, sunt mai spontan, dar mai cumpătat în același timp. Sigur, toate astea nu întrec faptul că sunt aproape de natură, că am învățat să o respect și să o prețuiesc mai mult. Mi-aș dori să pot practica și promova acest sport pentru tot restul vieții și cu siguranță ca asta se va întâmpla. Încurajez pe oricine să fie curios, totuși există două limite în acest joc: prima se referă la vârstă și ne-am dori să avem doar jucători peste 14 ani, iar a doua se referă la respect pentru ceea ce ne oferă natura. Nu distrugem nimic, nu deranjăm pe nimeni!”. Este vorba despre Mîndrilă Marius, alias Marshall, care a încheiat puțin diferit, dar am simțit eu că încheierea trebuie tratată separat: ”Camaraderia este o trăire, pentru mine a devenit un mod de viață!”
În timp ce scriu articolul am luat o pauză, de la redactare, pentru a înțelege și a simți, puterea cuvintelor de mai sus. Vă invit să o faceți și în citire, știu că ați ajuns la acest rând fără pauză, așa că puteți să o luați acum, dar recitiți înainte. Nu ați vrea să fiți camarad cu un astfel de om? Da, am vrut doar să mai spun că în grup se mai află o persoană foarte importantă și inspirațională pentru mine, este vorba despre fostul meu profesor de fotbal, domnul Marius Lup, „Dacul”, cum este alintat de colegi. Mi-a plăcut foarte mult ce a declarat și dumnealui despre airsoft ”Este un sport de echipă, unde comunicarea, strategia și liderul contează foarte mult. Când sunt în timpul jocului mă deconectez de la stresul cotidian și mă bucur de frumusețea pădurilor, de liniștea lor, de naturalețea cu care pământul asta ne-a oferit tot ce am putea avea nevoie vreodată. Recunosc, este un sport frumos și pentru că este bărbătesc, de contact, dar te poate face să înțelegi cât de greu este să fii soldat, să joci pentru camaradul tău, un sport care te poate conduce spre dezvoltarea personală și te poate face să-ți învingi fricile. De exemplu, să joci în cadrul evenimentelor naționale, pe o distanță de aproximativ 30 de km, minim 24 de ore ca timp, să joci seara, să fii atent mereu, asta te face să vezi altfel lucrurile când ajungi acasă, înapoi în jungla urbană”.
Am vrut să vă spun aceste lucruri vouă, celor care încă nu v-ați oprit din citit, și am scris aceste lucruri pentru că e un joc de camarazi și e normal să aibă și ei un cuvânt de spus în povestea asta. Mai departe, dacă încă nu mă credeți despre frumusețea acestui joc, îi las pe câțiva camarazi, să insiste și ei, poate poate: „Airsoft îți oferă posibilitatea de a te apropia de natură, de a schimba rutina, de a-ți testa concentrarea și atenția corelate cu munca în echipă”, Cosmin Floare ; „Am participat deja de două ori și abia aștept sfârșitul săptămânii să merg la un nou joc. Airsoft-ul poate creea în jurul lui un mod de viață, un joc foarte bun pentru a te dezvolta ca persoană. Sincer, îl recomand tuturor tinerilor și nu numai”, a spus Marius Pintrijel; „Pentru mine airsot-ul este o nouă provocare și o modalitate de a-mi depăși limitele”, adăugat Alexandru Andrian; „Airsoft este despre camaraderie, te învață cum să lucrezi în echipă, îți dezvoltă simțurile și instinctele de supraviețuire. Un sport fascinant unde tactica și strategia fiecăruia îl pot face învingător sau îi oferă oportunitea sa devină unul”, a conchis Ștefan Gănescu.
M-am lungit și nici măcar nu am apucat să vorbesc prea mult despre aceste jocuri, însă tot ce trebuie să știi este că duminica aceasta vom fi din nou în arenă, cu replica în mână, cu camaradul lângă noi. Dacă dorești mai multe informații despre acest joc, le poți solicita pe pagina de facebook „Asociatia Sportiva de Airsoft Legiunea a 3-a”, pe scurt A.S.A.L.T., desigur te pot ajuta și eu în privat sau oriunde îți este mai ușor. Închei oarecum trist, mai aveam multe să vă povestesc, dar poate ne întâlnim duminica asta și apoi vom povesti împreună! Cu bine camarazi, pe data viitoare!
Articol scris de: Lucian Acxanei
