Într-o perioadă în care fotbalul a luat o pauză neașteptată, noi l-am cunoscut pe Octavian Dascălu, jucătorul formației de Liga a IV-a, Moldova Drăgușeni.
Evident, îl știam pe Octavian din momentul în care am transmis LIVE pe SportSV.ro, unul dintre jocurile formației Moldova Drăgușeni de pe teren propriu, însă nu știam cu ce se ocupă atunci când nu e pe terenul de fotbal. Între timp, în urma campionatului online a Ligii a IV-a, am aflat că Octavian este șofer pe tir, iar pentru el fotbalul este o pasiune de week-end chiar dacă pe la începutul carierei sale a fost pregătit de Constantin Jamaischi, cel care a văzut la Octavian un fotbalist de perspectivă. Dar cum lucrurile în viață nu sunt așa cum ne dorim, iar de multe ori suntem nevoiți să renunțăm la ceea ce iubim pentru familie, pentru o situație financiară sigură, Octavian a ales să facă un pas înapoi din cauza serviciului. În prezent, acesta este unul dintre jucătorii de bază ai formației din Drăgușeni, șofer de tir în cadrul serviciului pe care îl are și totodată un soț, dar și un tată pentru cei dragi lui. Nu aș vrea să mă întind foarte mult cu introducerea asta, însă propun să-i cunoaștem povestea lui Octavian Dascălu:
”M-am născut la Fălticeni pe 30 octombrie 1984 (în aceeași zi și lună cu marele Maradona… probabil doar o coincidență 🙂 ). Am copilărit și crescut la Forăști, iar la finalul clasei a Vlll-a am participat la primul examen de fotbal la Școala de Fotbal Nicolae Dobrin din Pitești, județul Argeș, unde chiar am avut onoarea să-l întâlnesc pe marele Dobrin. Din cauza mai multor probleme, una dintre ele fiind o accidentare destul de urâtă în prima probă și anume o intrare foarte urâtă cu talpa pe glezna mea a unui coleg de examen îmi făceam griji că nu voi fi acceptat, însă cu toate astea am reușit să mă calific mai departe. Din aproape 540 de candidați am ajuns printre ultimii 50, 60 însă doar 25 au intrat… La ultima probă am participat practic într-un picior. La vremea respectivă nu eram legitimat la niciun club de juniori ceea ce a constituit un alt dezavantaj, am înțeles de la unul dintre profesori (neșansă). În fine! După acest examen am venit la Liceul cu Program Sportiv din Suceava unde am dat probă și am intrat. Din 1999 până în 2003 am jucat la LPS avându-l antrenor pe domnul Căldăruș Ovidiu (fost coleg de echipă cu tatăl meu la Foresta Fălticeni în anii ’80) și în același timp pe la finalul liceului mai jucam și la o echipă de Liga a V-a, Știința Vadu Moldovei.
Această echipă s-a desființat, iar eu am fost transferat automat la Moldova Drăgușeni, dar nu am jucat nici un meci. Apoi după liceu, am devenit profesor de sport pentru o scurtă perioadă în localitatea Manolea din comuna Forăști. În momentul în care s-a înființat echipa Juventus Fălticeni, am fost chemat de domnul Constantin Jamaischi (antrenor) și domnul Gică Croitoru (patron). Echipa asta s-a transformat în Juventus Forăști și apoi din nou în Juventus Fălticeni, în acest timp promovând din Liga a V-a în Liga a IV-a și mai apoi în Liga a III-a.
Parcursul meu la această echipă s-a încheiat spre finalul Ligii a IV-a când nu am mai putut să merg la antrenamente și a trebuit să renunț la echipă (iar acum regret) cu toate insistențele domnului Jamaischi de a continua, am început să lucrez și efectiv nu mai aveam timp. Echipa a promovat în Liga a III-a și mai apoi s-a desființat. În anul 2009 am ales să merg la Moldova Drăgușeni în Liga a V-a, unde nu erau pretenții mari și puteam să-mi împart timpul între serviciu (ca șofer) și fotbal.
Cu această echipă am promovat în Liga a IV-a în 2011 și la care joc și în prezent. Aici am avut parte și de momente mai puțin plăcute, unul dintre ele a fost când am suferit o fractură de tibie într-un meci, iar mai apoi am fost la un pas de moarte când am suferit un embolism pulmonar tot din cauza acelei fracturi… Am rămas aici toți anii ăștia pentru că am fost primit foarte bine de către oameni, de colegi și de domnul primar care a făcut tot posibilul să rămân alături de echipă.
Acum locuiesc în Suceava și împart timpul în trei: familie, fotbal și serviciu. Încerc să-mi îndrum băiatul în vârstă de 5 ani spre sport, în special fotbal. La 36 de ani încerc să-mi ajut echipa cu experiența acumulată în toți acești ani și să mă mențin în formă. În concluzie, fotbalul de performanță nu poate fi păcălit…”, a povestit Octavian Dascălu.
Octavian Dascălu nu este singurul fotbalist din județul Suceava pentru care fotbalul este o pasiune de week-end, dar cu siguranță se află printre cei care au cele mai interesante meserii. Mai devreme sau mai târziu, toți vom înțelege cât de greu este să te împarți între familie, job și pasiuni. Povestea lui Octavian se alătură multor altor povești din cadrul proiectului ”Fotbalist în Bucovina”.
Articol scris de: Adrian Negru
