De cel puțin două luni de zile Foresta Suceava stă pe un butoi cu pulbere. După seria de 8 meciuri fără înfrângere din toamnă care au lăsat să pară că lucrurile merg într-o direcție sănătoasă, am realizat că nici vorbă de așa ceva. Odată cu reunirea echipei programată imediat după trecerea în 2022, au început să iasă la iveală probleme aproape greu de imaginat.
Totul a început atunci când antrenorul principal al echipei Ionuț Codruț Moșteanu nu a fost lăsat să urce în autocarul echipei înaintea plecării în Croația.
După câteva ore de incertitudine și fără antrenor, Foresta a plecat în cantonament. Odată întorși din Croația, existau semnale că problemele sunt în mare măsură rezolvate. Nici pe departe. De atunci și până astăzi, între conducerea executivă și antrenorul principal continuă un șir lung de neînțelegeri. Probabil la fel ca în multe situații din viața de zi cu zi, adevărul e undeva la mijloc, dar consider că asta contează mai puțin. Principala problemă și cea mai gravă fără doar și poate e că toate astea se răsfrâng asupra echipei.
Obiectivul asumat al echipei e pentru a patra oară consecutiv promovarea. Ori în atare condiții îmi e greu să cred că se mai poate vorbi concret de asa ceva.
De când merg pe stadion la Suceava am trăit multe lucruri negative: desființarea echipei Cetatea, înfrângeri ale Forestei în Liga a II-a cu scoruri astronomice (0-16, 1-9), retrogradarea în Liga a III-a, ratări la rând ale promovării. Din păcate o să mai adaug o contra-performanță pe listă.
Aceea că pe un fond mai mult decât bun de rezultate apar conflicte interne parcă din ce în ce mai greu de gestionat.
Am văzut cum anul trecut puțin mai la sud geografic de noi Brăila a reușit să promoveze cu resurse minime. Omogenitatea lotului, liniștea la nivelul băncii tehnice, unitatea de grup au făcut cel mai probabil diferența în fața unei formații precum Oțelul Galați mult mai valoroasă pe hârtie.
Din păcate, noi nu reușim să învățăm nimic din asta…
PS: Nu învinovățesc pe nimeni prin aceste rânduri. Nu iau partea în nici un fel nimănui ci doar atrag atenția că în aceste condiții promovarea e o utopie care crește pe zi ce trece.
Articol scris de: Dragoș Negură
Sursa foto: Codrin Anton
