Fotbalist în Bucovina | Constantin Ferariu, căpitanul Siretului Dolhasca

Din Suceava au plecat destui fotbaliști cu calitate, dar unii dintre aceștia s-au întors să evolueze la județ când și-au dat seama că vârsta nu-i mai ajută în fotbalul mare. Unul dintre aceștia este Constantin Ferariu, pe lângă calitatățile sale ca jucător de fotbal, acesta, în viața de zi cu zi, este o persoană cu un caracter deosebit. Din scurtele perioade pe care le-am petrecut împreună în cadrul unor proiecte sportive, acesta putea fi exemplul clar pentru cel mai amuzant fotbalist. Și cred că vă aduceți cu toții aminte de acesta pe când evolua atât pentru Ceahlăul Piatra Neamț, dar și de siguranța pe care o oferea atunci când evolua pe Areni pentru formațiile sucevene. Lulu este pe departe un jucător cu calități foarte bune, un adevărat căpitan… Momentan, acesta evoluează la Siretul Dolahsca în orașul său natal, în Liga a IV-a. Deși în cariera sa de fotbalist profesionist a evoluat ca și fundaș, în Liga a IV-a acesta își permite să joace pe orice post, probabil că vrea să devină golgheter înainte să se retragă din fotbal. Sunt convins de faptul că majoritatea celor care ne accesează site-ul îl cunosc pe Constantin Ferariu. Dar ce-a spus el, vedem în cele ce urmează:

”Fotbalul e un sport profesionist. Există oameni speciali pregătiți și plătiți pentru a juca fotbal și atât, nimic altceva. Câți dintre noi nu ne-am luat nume de fotbaliști celebri când eram mici, pentru a ne descrie driblingul sau plonjonul copilăriei. Visam că o să cresc mare și că voi îmbrăca tricoul echipei noastre cu stema aia frumoasă. Și uite așa, gândindu-mă la toate astea m-am hotărât la 12 ani că ăsta e visul pe care îmi doresc să-l urmez. Am plecat la Roman la LPS, îl cunoșteam pe domn director de atunci, Petrică Sandu, și m-am gândit cât în joacă cât în serios să-mi încerc și eu norocul, la fel ca mult alți tineri. O vorbă a marelui actor Alexandru Arșinel: «Fotbalul are probabil ceva Sfântul el, ceva dumnezeiesc, pentru că prea multă lume îl iubește și încearcă să-l joace» m-a făcut să nu renunț la visul meu nici după terminarea liceului, astfel ajungând la echipa mare la vârsta de 17 ani Pământul Laminorul Roman în Liga a a II-a. Drumul nu a fost ușor, a fost cu urcușuri și coborâșuri, dar cu ambiție și devotament total am continuat la Ceahlăul Piatra Neamț. A fost una din perioadele cele mai culminante, cu cele mai frumoase meciuri jucate în prima ligă și cele mai frumoase amintiri. Atunci am simțit că visul meu începe să prindă contur. După o perioadă minunată de 3 ani am schimbat orașul ajungând la malul mării la Mangalia, apoi la Sighet, Suceava, și în final trecând ușor și pe la Berceni pentru o scurtă perioadă. După terminarea contractului la Berceni ,m-am hotărât după o discuție acută cu soția că poate ar fi mai bine să mă retrag în satul natal după o lungă absență de 21 de ani.

Purtasem în prealabil și câteva discuții cu domnul primar Isachi Decebal despre anumite proiecte pe care să le putem duce împreună mai departe. Să reușim să scoatem tinerii în special din fața calculatoarelor și să revină forfota de odinioară pe terenul de fotbal «Laurențiu Strapuc». Și astfel ajungând să mă ocup de sala de sport, stadion, tot ce ține de întreținerea lui și antrenând echipa mare și echipa de juniori. Suntem o mână de oameni, trup și suflet pentru această echipă CSO Siretul Dolhasca.

Viața mea cam așa se împarte: sala de sport, echipă și familie. Spre supărarea soției nu reușesc să petrec prea mult timp cu familia, dar chiar și așa ea m-a susținut și o va face necondiționat, pentru că știe că ăsta a fost visul meu și făcând o glumă să zicem că în timpul liber când nu sunt pe terenul mare sunt pe terenul sintetic, la echipa Inter Conti.

Chiar dacă e pe teren mic, am aceleași satisfacții și trăiesc aceeași adrenalină ca atunci când jucam fotbal la nivel înalt. De curând am câștigat Cupa Nikodemus pe lângă multe alte premii câștigate cu această echipă.

Aș dori să închei cu o vorbă a fostului internațional român Gică Popescu:«Fotbalul e cel mai frumos sport, deoarece naște pasiuni și spectacol» cam ăsta sunt eu, Constantin Ferariu în câteva cuvinte.”

Consantin Ferariu are un simț al umorului dezvoltat, poate uneori chiar exagerează, dar faptul că e o persoană charismatică, nu ai cum să te superi pe el. Am văzut cât de implicat este chiar și la nivelul Ligii a IV-a, cum se dedică pentru orașul său natal, dar și cum încearcă să-i învețe pe cei tineri să practice un fotbal frumos cu mult fair-play. Sunt convins că Lulu va face o treabă bună la Dolhasca, iar lucrul ăsta se vede și în prezent prin rezultatele obținute de echipă. Mult succes, Lulu!

Cu asta încheiem încă o poveste din cadrul proiectului ”Fotbalist în Bucovina” și totodată vă anunțăm că am reușit să cunoaștem până acum povestea a optsprezece fotbaliști cu job-uri diferite și totodată caractere deosebite, iar județul nostru are chiar zeci de astfel de exemple. Ajută-ne să cunoaștem povestea altui fotbalist pentru care fotbalul nu este singura meserie pe care o practică. Dacă știi pe cineva ca Ferariu Constantin, Cezar Andrei Cozar, George Tomescu, Marius Bosancu, Vlăduț Costan, Adrian Ungureanu, Bogdan Misiuc, Răzvan Bîgu, Andrei Aileni, Ioan Vlăduț Gheorghe, Vasile Solcan, Daniel Cristescu, Ion Lupăștean, Șerban Macsim, Cătălin Vasiliu, Vlăduț Amariței, Florin Sava și Oto Andrei Negură, te rugăm să ne scrii în privat, iar noi vom contacta persoana respectivă.

 

Articol scris de: Adrian Negru
Total
0
Shares
Related Posts