Foresta Fălticeni – FC Baia Mare, barajul uitat din care n-a promovat nimeni

24 iunie 2001, atmosferă de meci mare la Suceava pe Stadionul Areni în plină zi de sărbătoare, într-un oraș care era asaltat de pelerini veniți cu ocazia zilei de Sfântul Ioan cel Nou. 15.000 de suceveni au luat cu asalt tribunele bătrânului Areni pentru a-și împinge din spate echipa favorită spre încă un sezon în divizia A.

Adversara, FC Baia Mare, venea la Suceava cu avantajul de un gol luat cu o săptămână mai devreme, totuși asta nu părea să le pună plumb în ghete alor noștrii și în minutul 18 pentru publicul Sucevean se putea pune doar întrebarea “Câte le mai dăm?”. Păcurar și Gavrilescu au întors scorul și părea că în acea zi Dumnezeu era sucevean din nou, ca în multe alte dăți și nimic nu ne poate sta împotrivă.

Numai că, în minutul 31 o execuție superbă din lovitură liberă a fundașului băimărean Ciocan intră în poartă și înmărmurește un stadion întreg. După gol formația din Baia Mare s-a metamorfozat într-o fortăreață imposibil de penetrat rezistând până la final asediului Forestei care nu a mai izbutit să marcheze în ciuda imenselor ocazii avute, o parte din vină având și portarul gazdelor Papp-Deak. Foarte tânărul pe atunci Alexandru Tudor a fluierat sfârșitul unui meci care a însemnat tristețe pentru gazde, care aveau să își dispute ultimul mare meci, peste doi ani echipa ajungând la desființare. Publicul însă a găsit puterea să aplaude efortul unei echipe unice în istoria recentă a Sucevei.

A fost ultima reprezentație pe prima scenă a unei echipe inegalabile în istoria fotbalului din sudul Bucovinei. Rămân memorabile momente ca cel în care Foresta Fălticeni ajunge din liga a 3-a până în finala Cupei României în 1967 sau cel în care “pădurarii” întorc incredibil meciul cu campioana în exercițiu Dinamo și o înving pe aceasta cu 5-4, remontând un scor de 4-0. Consolarea, dacă ea a existat, a fost dată de faptul că doi dintre Forestierii de atunci, Daniel Bălan si Dorin Goian aveau să fie titulari peste 5 ani în trista “noapte din iad” a Stelei cu Middlesbrough, cea mai mare performanță a unei echipe românești de după 89.

De partea cealaltă, formația din Baia Mare s-a bucurat doar câteva zile de promovare, pentru că Heinrich Schorsch, președintele echipei, a vândut visul unui oraș întreg de a avea echipă în divizia A. Acesta nu a înscris echipa în primul eșalon, iar locul vacant nu a fost ocupat de formația Suceveană, ci de Bacăul lui Dumitru Sechelariu, echipă retrogradată deja pe plan sportiv, care a pus pe masă un milion de dolari. A fost ultima oară când astfel de practici s-au făcut în fotbalul românesc, federația interzicând astfel de practici ulterior.

Pentru Foresta au evoluat în acea tristă zi: Ciubotaru- Bernard (’80 Goian), Șchiopu, Păcurar, Brujan (’59 Marta), Semeghin, Gavrilescu, Botan (’58 Nicola), Buzea, Minescu, Dani. 

 

Articol scris de: Marian Silviu Ciofu
Total
0
Shares
Related Posts