Unii dintre voi nici nu vă dați seama ce norocoși sunteți. Când eram mic visam să devin fotbalist, să evoluez pentru echipa orașului meu, îmi doream ca suporterii să-mi scandeze numele și să exulte la golurile mele. Îmi doream să văd bucuria pe chipul fiecărui copil, părinte și bunic. Voiam să văd entuziasm de la cel mai mic până la cel mai mare. Visam să duc echipa orașului meu pe cea mai importantă scenă a fotbalului românesc.
Eu nu am fost atât de norocos. Vremurile și situația financiară de atunci nu mi-au permis să devin fotbalist, însă voi sunteți într-adevăr la un pas de a fi fotbaliști profesioniști în adevăratul sens al cuvântului. Unii dintre voi v-ați urmat visul, iar rezultatele Forestei Suceava din acest sezon nu au fost întâmplătoare.
Au fost și zile mai bune, dar și zile mai puțin bune. V-ați dăruit și ați arătat că un grup unit poate trece peste orice obstacol. Chiar dacă ați reprezentat sau nu echipa orașului vostru, ați făcut ceea ce știți mai bine și anume să jucați fotbal. Același lucru, vi-l cerem și acum și vă promitem că în tribune și în peluze vom fi și mai activi și mai vocali și mai mulți decât am fost la meciul cu Râmnicu Sărat.
Acum e momentul vostru, acum puteți să demonstrați unei țări întregi că locul 1 nu a fost o întâmplare și că împreună vom reuși promovarea. Mulți dintre voi sunteți tineri și doar gândiți-vă că o astfel de performanță i-ar putea face mândri nu numai pe suporteri ci și pe familiile voastre, cele care v-au susținut necondiționat și care au contribuit la “oamenii” care sunteți voi astăzi.
Niga, Grosu, Cimbru, Cană, Nițu, Samson, Ilie, Căinari, Filip, Chika, Martin, Cuciureanu, Botezatu, Mihalciuc, Nechita, Codău, Muntean, Hagiu, Ionescu și Makongo, haideți ca la finalul acestei duble cu Ceahlăul să cântăm împreună “Ale, Suceava, ale / Ale, Suceava, ale ! Adio, serie C”.
