M-am trezit fericit astăzi! Urma să aibă loc a doua etapă din programul nostru “Turul județului GalbenVerde.ro la fotbal”, deci trebuia să ne deplasăm spre Siret. Echipa locală, una de mijlocul clasamentului, nu îmi spunea prea multe, însă după meciul de săptămâna trecută eram nerăbdător să cunosc alți oameni care iubesc sportul.
Ajunși la Siret, am găsit un orășel mic, altădată capitala Moldovei, în care toată lumea pare că se cunoaște cu toată lumea. În preajma stadionului 9 Mai, mirosul de mici de la o mică terasă din apropiere mi-a adus aminte de zilele de duminică și de meciurile jucate la bunicii mei în târg cu prietenii. Stadionul este construit în anul 1984, iar de atunci, puține lucrări s-au mai făcut la el. În fața lui stă de veghe o statuie care are o minge la picior, iar în interiorul lui, există o singură tribună cu câteva bănci.
Pentru că suntem în liga a 4-a, nu se plătește intrare, însă ‘nea Sandu umblă cu o cutie de aluminiu în care fiecare suporter pune cât dorește, cât are sau cât de mult vrea să-și ajute echipa. Nenea Sandu este un moșnegel la vreo 75 de ani, pus pe glume și foarte carismatic. Cu siguranță face asta de ceva timp, pentru că are cuvintele la el, puțini fiind cei care nu au lăsat măcar un leu în cutiuța lui de cafea. El, face parte din ceea ce îmi place mie să-i spun, fotbal original, fără turnechiruri și fără bilete comandate on-line. Alături de el, în angrenajul echipei este și un copil de mingi, sau mai bine zis o fată de mingi, Lenuța. Amuzant mi s-a părut faptul că Lenuța stă doar în spatele porții apărate de gazde și le oferă mingea doar lor. Trup și suflet pentru culori, aș putea spune!
C.S. zimbrul Siret juniori A1 – Frătăuții vechi juniori A1
În acest cadru de basm pentru desfășurarea unui meci de fotbal, juniorii A1 ai celor din Siret au învins Frătăuții Vechi cu scorul de 3-1. Am văzut și astăzi, câțiva copii de perspectivă, cum ar fi Chisăliță Florin, un mijlocaș dreapta care a fost și cel care a stabilit scorul final. Un puști de 16 ani, care astăzi a căutat în permanență mingea și a jucat mereu cu fața spre poartă. Alături de el, vreau să îl remarc și pe atacantul de 15 ani, Andriciuc Erik. El are o statură bună pentru poziția pe care o ocupă și totuși a jucat mereu în viteză fiind și foarte tehnic. Stabilitatea în poartă a asigurat-o Gălan Andrei în vârstă de 16 ani, un portar care dacă va munci și va fi serios, probabil vom mai auzi de el. Cei trei îl au ca antrenor principal pe Cristian Ciobanu în vârstă de numai 30 de ani, iar în teren au fost ajutați de:
- Racolta Vlăduț
- Stroe Matei
- Sincu Scripa
- Vatamaniuc Gabriel
- Scorobohaci Alexandru
- Sindicaru Sebastian
- Bologa Ionuț
- Korobel Flavius.
- Rezerve: Doroftei Vlăduț, Bighei Răzvan, Andriciuc Denis și Andriciuc Nicu.
C.S. zimbrul Siret seniori – Frătăuții vechi seniori
În meciul celor mari, jocul nu a mers așa cum și-ar fi dorit cei aproximativ 100 de spectatori, echipa gazdă fiind învinsă cu 4-0. Echipa din Frătăuți a condus ostilitățile și și-a făcut ușor jocul când au deschis scorul încă din minutul 8, până la pauză fiind deja 0-2, iar diferența putea fi și mai mare, dacă în poartă nu ar fi prins o zi atât de bună Bejinariu Lucian, care a avut câteva intervenții reușite chiar și în postura de 1 la 1. Nu cred totuși că antrenorul celor de la Siret, Fercalo Alin, nu va reuși să-și monteze jucătorii până la următoarea partidă. El declara înainte de meci că nu are neapărat un obiectiv pentru actualul sezon, deși și-ar dori o clasare în primele șase, dar mai important pentru el, este că siretenii să se bucure de fotbal. Personal am fost impresionat de acest antrenor, care se ocupă și de recrutarea de jucători și de logistică și partea financiară. Este un om devotat echipei și probabil că într-o zi va fi recompensat de fotbal. Echipa gazdă are un jucător cu o viteză foarte bună, Cristofer Voloc, în vârstă de doar 18 ani, care a reușit câteva acțiuni foarte bune în flancul drept chiar dacă era unul din cei mai tineri jucători de pe teren. Un alt jucător pe care mi-aș dori să îl văd și în altă partidă este atacantul Butură Ionel, care pare foarte mobil și iute pe contre. Din păcate pentru el, astăzi a fost de foarte multe ori izolat între masivii fundași ai Frătăuțului. Alături de ei în primul 11 au mai jucat:
- Bejinariu Lucian
- Dumitraș Andrei
- Haraseniuc George
- Tcaciuc Alexandru
- Șucaliuc Eduard
- Gucianu Flavius
- Navrojajvili Ghiorghi
- Amariei Răzvan
- Copp Ionuț.
- Rezerve: Gălan Andrei, Ghenici Andrei, Boinicu George, Cîrdei Alex.
Un alt lucru care mi-a plăcut la echipa din Siret este fair-play-ul de care au dat dovadă pe tot parcursul meciului, atât ei cât și spectatorii din tribune. Nu i-am auzit pe jucători niciodată să pună la îndoială deciziile arbitrului, nu au stat să se certe pentru situații în care alte formații ar fi făcut-o. Din păcate pentru suporterii Siretului, astăzi nu a fost să fie. De altfel aceștia au recunoscut prestația mai bună făcută de oaspeți, singurul lucru care i-a nemulțumit fiind golul de onoare care nu a vrut să cadă.
Când am început acest proiect, am crezut că îi va ajuta pe cei care joacă din pasiune, așa cum sunt și cei din Siret, că și ei, merită să fie promovați, că au și ei povestea lor și că cineva trebuie să le-o spună. După ce am văzut astăzi, mi-am adus aminte de copilărie, mi-am adus aminte de ce e frumos fotbalul și mi-am dat seama că acest proiect este și pentru mine. În atâta detaliu al fotbalului european de astăzi, în atât de multă perfecțiune în fotbal, frumosul se găseste unde te aștepți mai puțin, undeva în ligile inferioare din România. Există și ‘nea Sandu și Lenuța, există și suporteri care nu vin doar pentru victorie, există și oameni care la primul contact cu ei îți dai seamă că respiră pentru sport, cum ar fi Fercalo Alin, antrenorul celor din Siret.
Închei etapa a doua în drum spre Suceava, gândindu-mă la tot ceea ce mi-a plăcut astăzi, când brusc sunt dezmorțit de gălăgie și zarvă: eram în Grămești, echipă care juca acasă cu…eh, despre ei poate vom vorbi în etapa următoare.
Închei astăzi, nu însă fără să vă rog, pe voi, cei care o să citiți până aici, la finalul articolului, să vă duceți copiii la fotbal, pentru că poate într-o zi voi fi acolo și unul dintre ei mă va face să mă bucur sincer de acest sport, mai mult decât mă bucur pentru orice meci din liga 1.
Tot ei vor fi cei care vor face mare fotbalul mic!
Autor: Lucian Acxanei
