Un articol care vine din gândurile și inima unui suporter sucevean prezent meci de meci pe Areni.
Mă uitam la acest început de campionat în care o echipă de Liga a II-a, situată pe ultimul loc în clasament, cu mai multe goluri luate în șapte etape decât o echipă într-un întreg campionat, adună mai mulți suporteri la un meci pe teren propriu decât adună o echipă din Liga I pretendentă la titlu. Și atunci, te întrebi, ce s-a schimbat la fotbal? Nu mai există pătimași? Nu mai există suporteri, nu mai suntem interesați de spectacol? Din păcate fotbalul nu mai este un spectacol, e despre câte mingi nu pierzi și nu despre câte driblinguri îți ies, e despre siguranță și nu despre curaj, este despre cum să te feresti de o accidentare și nu despre dăruire, este despre cum să prinzi un contract cu o firmă de publicitate și nu despre a-ți spăla singurele jambiere pe care le ai în casă. Suporterii nu mai vin la stadion pentru că nu mai există dragoste pentru sport, există reguli prea bine definite, poziții prea clare și sarcini mult prea bine trasate.
Suntem în Suceava, un oraș care a uitat de Liga I încă de pe vremea Forestei Fălticeni, de când echipe precum FCM Bacău, Ceahlăul Piatra Neamț sau Gloria Bistrița erau etalon în prima ligă din țară. Atunci, cam fiecare județ avea o echipă fanion. Suceava a fost norocoasă, pentru că a rămas undeva în acei ani, fără să o intereseze câte baloane câștigă un jucător pe parcursul a 90 de minute sau câți kilometri aleargă. Suceava a fost ciuca bătăilor vreo 7 etape, au jucat cu niște copii frumoși, cu niște copii curajoși, dar total nepregătiți să înfrunte banii echipelor din comunele județului Ilfov. Copiii noștri și-au făcut treaba și trebuie să le mulțumim lor pentru că au salvat Foresta. Să ai cam 15 ani și să poți spune că ai salvat un club de fotbal, e mai mult decât orice rezultat obținut pe teren! Respect!
Între timp, Foresta a transferat jucători de pe tot mapamondul și a creat isterie printre cei 2000 de spectatori când a învins una din pretendentele la promovare etapa trecută. Prin fotbal frumos, fără statistici, fără jucători care să se cunoască între ei, a câștigat pur și simplu fotbalul. Sâmbătă, Foresta se va deplasa la Sibiu pentru a întâlni liderul clasamentului, echipa proaspăt promovată din Liga a III-a, despre care nimeni nu știe mare lucru. Practic se întâlnesc două echipe care nu spun nimic, într-un meci în care orice scor este posibil.
Suceava merge să câștige, dar exista și posibilitatea să nu o facă! Acest lucru nu va fugări lumea de pe stadionul Areni, pentru că în acest oraș provincial nu este despre puncte, este despre echipa etalon, despre cei care s-au întâlnit într-o sâmbătă dimineața pe la unsprezece pentru spectacol. Este despre cei care au aplaudat niște copii de fiecare dată când reușeau să treacă de jumătatea terenului și este nu în ultimul rand, despre niște oameni care la prima victorie au aplaudat 15 minute la finalul unei partide. Iată că Liga a II-a ne transmite ceva despre emoție, într-o țară în care fotbalul este mai mult decât previzibil, în care toate echipele au cote și surprizele sunt atât de rare încât nu mai sunt demne de bucurie. Suceava probabil se va dărui și probabil va juca fotbal la Sibiu, probabil că vor pierde multe mingi, iar unii jucători nu-și vor face cota de 10 kilometrii, iar asta e posibil să le aducă puncte, dacă nu vor veni punctele cu singuranță îi va aduce suporteri! Povestea Forestei din Suceava e frumoasă, atât de frumoasă încât probabil liderul surprinzător e mai speriat decât de orice alt adversar cu care a jucat până acum.
Păzea!!! Vine echipa care a încasat 42 de goluri și vine să ia 3 puncte! Hai Foresta!
Articol scris de: Lucian Acxanei
