Foresta Suceava ratează pentru a cincea oară promovarea în Liga a II-a, însă de această dată mult mai dramatic și asta pentru că în acest sezon am fost cel mai aproape.
A fost o seară lungă, tristă și probabil nedormită pentru mulți jucători, antrenori, spectatori. Nici nu vreau să-mi amintesc zvonurile, dar mai ales unele declarații, vreau să trec cu vederea pentru că până la urmă n-am mai spus ”Adio, serie C”, nici anul acesta. Am fost atât de aproape, s-a muncit enorm de mult, poate că cei mai mulți chiar și-au dorit, dar n-au putut mai mult. N-a fost Ceahlăul vreo sperietoare, însă în cele 7 jocuri, ne-au bătut când a trebuit. Ei s-au dus în ”B”, noi mai rămânem un an în serie ”C”. Dar dacă vă ajută cumva, gândiți-vă doar că ne-am atins obiectivul stabilit la începutul sezonului și anume să nu retrogradăm.
A fost un vis un frumos care s-a terminat urât. Atât pentru jucători, antrenori, conducere cât și pentru cei peste 600 de suporteri care au însoțit echipa în această deplasare. Poate că o eventuală promovare ar fi adus publicul și suporterii suceveni și mai aproape de echipă decât la cele două meciuri de baraj disputate pe teren propriu. Nu s-a putut mai mult și nici nu avem ce să-i reproșăm lui Goe, Niga, Nițu, Cană sau alții care chiar și-au dat viața pe teren. Pentru unii, lipsa experienței și jocurile decisive au fost o presiune mult prea mare, iar evoluția altora a dezamăgit pur și simplu.
Așa cum am fi putut obține această promovare împreună, tot împreună am și ratat-o. O luăm de la capăt, un ”New Foresta” din această vară, vom vedea cu cine, vom vedea ce se va dori de această dată și din partea Primăriei și Consiliului Local, dar până atunci ne uităm cu îngrijorare că această dezamăgire continuă de câțiva ani și mă tem să nu devină o obișnuință.
A fost sezonul în care echipa a fost formată în mare parte de jucători localnici, de perspectivă, tineri, însă lipsiți de experiență. Poate că la un moment dat și-au autodepășit limitele, poate dacă nu ar fi terminat Foresta pe primul loc, speranțele noastre nu ar fi fost atât de mari. Avem public minunat, avem microbul în sânge și poate că la un moment dat nu vom mai spune că ”sucevenii s-au născut să aibă parte doar de dezamăgiri”.
Așa cum greu ne-am mai găsit puterea ca la finalul jocului să scandăm ”SU-CEA-VA! SU-CEA-VA!”, așa sper ca acest coșmar al Ligii a III-a să se termine pentru că județul Suceava merită mai mult decât trei echipe de Liga a III-a.
Viața merge înainte cu bune, cu rele și cu astfel de dezamăgiri continue… Goe, capul sus! Băieți, capul sus! Punct.
Și de la capăt.
Articol scris de: Adrian Negru
Sursa foto: Fotograful Sportiv
