Cu doar o lună în urmă, eram câteva mii de oameni care speram, credeam și ne doream ca viața să-și schimbe logica și să ne surâdă și nouă măcar puțin într-atât încât să reușim o promovare pe care doar puțini dintre cei puțini au ales să o privească realist cu toată opoziția cifrelor și să o rezume simplu – așa nu se poate -.
Nu se poate pentru că mulți nu am reușit să înțelegem că de la un punct nu mai e doar vina lor, vina celor care ne mint fluturând acte, vina celor care vin și vina celor care pleacă. Principalul motiv pentru care facem casă bună cu divizia C e pentru că Suceava nu are suporteri. Da, am fost 5.000 cu Piatra Neamț, corect. Dar a fi spectator și a fi suporter sunt lucruri diametral opuse.
Imaginați-vă haosul la care asistăm într-un univers paralel, la Galați, la Cluj, la Ploiești sau la Iași. Orașe în care suporterii au îndepărtat lichelele și din dragostea lor au renăscut echipe. Pentru că fotbalul e al celor care asistă din tribune, al celor care înțeleg ce înseamnă o deplasare și durerea unui meci pierdut în minutul 90 cu un gol încasat din offside.
În ultimele săptămâni am realizat că de fapt ce se întâmplă la Foresta e oglinda suporterului sucevean fără ajutorul căruia nu se pot justifica pretențiile promovării într-un eșalon superior pentru un județ cu peste 600.000 de locuitori, care nu a mai văzut prima divizie de peste 20 de ani.
Câți l-am judecat pe Dorin Goian pentru o prostie scoasă pe gură de Robert Niță înaintea unei duble atât de importante și câți am fost la stadion să-l încurajăm?
Câți am fost în deplasări, câți am observat meci de meci că într-un colț de stadion pe parcursul întregului sezon Suceava a avut totuși parte cu sacrificii de o galerie? 20 de oameni dintr-un județ cu mai mult de jumătate de milion de locuitori.
Câți am înțeles durerea și resemnarea lui Gabi Clim de la conferința de presă, om care a adus bani de acasă pentru a ne face pe noi fericiți?
Câți am fost alături de Marian Bordeianu zilele trecute când s-a zbătut pentru ca Foresta să continue?
Goe, Gabi, Marian, Cavalerii Nordului, jos pălăria, restul ghiozdanul și la școală.
Articol scris de: Marian Silviu
Sursa foto: Cristian Ploșceac
