Vreau ca ultimele mele rânduri ale anului 2021 să fie scrise în nota cu care zic eu că v-am obișnuit. Delimitându-mă ușor de dreptunghiul verde și trecând într-o altfel de latură a fotbalului, vreau ca astăzi să aduc în scenă un nume și două prenume: Ionuț Codruț Moșteanu.
Despre el vreau să scriu astăzi pentru că l-am discriminat cu sau fără ghilimelele de rigoare. Actualul antrenor al Forestei este singurul căruia nu i-am oferit câteva rânduri în momentul în care și-a pus semnătura pe contractul cu galben-verzii. Privit de mine în vară cu destulă îngăduință și suficient de mult optimism, Moșteanu nu avea deloc să mă impresioneze până la jumătatea toamnei.
Dubla înfrângere cu Dante, meciurile pierdute cu Rădăuți și Fălticeni m-au făcut să cred că tehnicianul de pe Areni, momentan, nu își poate depăși blazonul de secund. Dar ce avea să urmeze după e realmente pentru mine aproape de neimaginat. Opt meciuri dintre care șapte câștigate și un rezultat de egalitate e zestrea lui Moșteanu, imediat după înfrângerea de pe Areni cu Șomuz Fălticeni.
22 de puncte din 24 maxim posibile în contextul unui lot 95% nou e chiar ceva cu care te poți lăuda. Așadar, rezultatele de până acum îl girează evident pe Ionuț Moșteanu. Cel mai important lucru pe care fostul secund de la CFR Cluj, Pandurii Târgu-Jiu sau FC Argeș l-a creat la Suceava e unitatea de grup pe care eu personal nu am văzut-o de ani buni pe Areni.
Mărturie spuselor mele stă meciul de la Uricani împotriva celor de la Miroslava. Într-un moment de răscruce pentru tehnician, Foresta câștigă cu 3-2, iar la fiecare gol al galben-verzilor jucătorii vin la margine să îl îmbrățișeze pe antrenor. Dacă nici asta nu e unitate de grup atunci alta care poate fi ?! 
Cu toate că de foarte multe ori nu i-am înțeles alegerile, cu toate că au fost momente când eram convins că a uitat că se pot face schimbări într-un joc, Ionuț Moșteanu mi-a demontat toate prin rezultatele obținute. Iar ce rămâne după un meci dacă nu rezultatul?!
Și dacă tot am scris într-o nota pozitivă, poate reușește Moșteanu ce nu au reușit Goian, Grigoraș sau Gvozdenovic. Poate o să mă considerați nebun, dar eu încă mai cred în Moș Crăciun.
Articol scris de: Dragoș Negură
