E septembrie 2005. Nu există Facebook, YouTube, iar locațiile unde accesul la internet e contra-cost sunt la mare căutare. De câteva zile începusem clasa a V-a, iar într-o dimineață oarecare în drumul meu către școală tata îmi promite că după ore vom merge la Suceava la meci. E zi de mare meci, pe Areni urmează să poposească Sportul Studențesc, trupă pregătită de nimeni altul decât Dan Petrescu, iar jucătorii studenților sunt unul și unul, Tiberiu Bălan, Costin Curelea, Viorel Ferfelea, Costin Lazăr, Eduard Stăncioiu, Dacian Varga și lista poate continua.
Echipa orașului de la acea vreme se numea Cetatea Suceava, iar meciul conta pentru fazele eliminatorii ale Cupei României. Deși au trecut aproape două decenii țin minte ca și cum a fost ieri că am trăit orele de școală cu o emoție ce nu aș putea să o descriu în cuvinte. Pur și simplu era ceva aparte. Mai fusesem pe stadion la Câmpulung Moldovenesc, echipa locală ”Rarăul” activa în Liga a III-a, iar tata mă mai ducea uneori la final de săptămână pe stadionul de la poalele muntelui Rarău.
Am plecat de acasă cu moderna Dacie a acelor vremuri gândindu-mă minut de minut la fiecare moment pe care îl voi petrece pe stadion. Simțeam că va fi o zi specială. Deși aveam doar 11 primăveri știam că e un meci de gală, știam cine e Sportul Studențesc, știam cine e Dan Petrescu, iar gândul că vor fi mii de fani la stadion îmi crea o senzație aparte. Am intrat pe stadion, ajungând puțin mai târziu nu am găsit loc decât la peluză, m-am așezat cuminte lângă tatăl meu și am început atent să privesc meciul. Sportul deschide rapid scorul. Dacă memoria nu îmi joacă feste era undeva prin minutul 15.
0 la 1 a fost și scorul pauzei, dar ceea ce avea să urmeze după reluarea jocului e de povestit din generație în generație. Echipa de ligă secundă Cetatea întoarce incredibil scorul prin dubla lui Marius Sitaru și se califică într-o fază avansată a Cupei. ”Gașca nebună” din Regie e răpusă la Suceava de Cetatea sub privirile a 4000-4500 de suceveni fanatici.
E primul meu contact vizual, dar și sentimental cu fotbalul din orașul Cetății de Scaun. De atunci și până azi au trecut 18 ani și jumătate. Aproape două decenii în care am adunat cu o aproximație cât mai exactă vreo 350 de meciuri pe Areni. Or fi multe, or fi puține nu știu, dar fiecare a avut povestea lui, iar fiecare în parte m-a făcut să cred că în afară de viața de familie și cea spirituală nimic nu se compară cu un meci văzut pe stadion. În așteptarea unei alte ”Cetăți” moderne și autohtone să ne amintim de fiecare moment plăcut pe care l-am trăit pe Areni indiferent că a fost CSM Suceava, Bucovina Suceava, Cetatea sau Foresta. În fond, ce rămâne după o viață de om dacă nu amintirea a ceea ce te-a făcut cândva fericit?!
Articol scris de: Dragoș Negură
