În România, cu puține excepții, microbiștii nu susțin primordial echipa locală. Doar în câteva orașe – Ploiești, Craiova, Timișoara, Pitești, Galați și încă două-trei localități – majoritatea oamenilor sunt în primul rând suporteri ai formației din oraș.
În rest, lumea ține cu echipe aflate în alte zone ale țării sau chiar cu formații din marile campionate ale Europei. Un vasluian poate ține cu FCSB/Steaua, un sighișorean cu Dinamo, un tulcean cu Liverpool.
Nici sucevenii nu fac excepție. Cei mai mulți susțin cluburi din afara zonei, iar doar o parte mai aruncă câte un ochi spre echipele locale. Sunt din municipiul Suceava și sunt convins că dacă s-ar face un recensământ, marea majoritate ar alege echipe fără vreo legătură cu orașul. Lipsa rezultatelor și a infrastructurii fotbalistice în ultimele decenii explică, într-o anumită măsură, situația. De fapt, Suceava nu a însemnat aproape nimic în fotbal: un sezon al CSM-ului și trei ani ai Forestei în prima divizie sunt infimi raportat la un secol de fotbal organizat pe teritoriul românesc. Recensământul imaginar ar scoate la iveală un oraș plin de steliști (CSA sau FCSB), dinamoviști și rapidiști sau de suporteri ai cluburilor din Spania, Anglia și Italia. Iar fenomenul e valabil în tot județul, nu doar în municipiu.
Câți ar spune însă că susțin exclusiv echipa locală, cu toate trăirile și emoțiile specifice? Eu estimez că sub 10% ar declara că se bucură, se întristează sau simt acel nod în stomac la ocazii și goluri ale echipei din oraș, iar în rest nu mai simt decât un zâmbet distant la succesele altora. Eu fac parte dintre acești „ciudați”. Mai urmăresc două-trei echipe din când în când, mă uit la Champions League, dar strict pentru calitatea fotbalului. Îmi pasă doar de echipa care reprezintă municipiul Suceava. Astăzi aceasta este Cetatea 1932 Suceava, dar am trăit și perioada Cetății desființate în 2010, am prins Rapid Suceava și rebrandingul ACS Foresta Suceava.
După dispariția ACS Foresta a existat o perioadă în care doar Juniorul Suceava rămăsese în oraș, însă fără ambiții și fără posibilități financiare nici măcar pentru Liga a III-a. A fost o situație fără precedent: municipiul Suceava nu mai avea echipă în primele trei divizii. A apărut apoi Cetatea 1932 Suceava. Denumirea cu „1932” mi s-a părut inițial ciudată și aveam impresia că echipa finanțată din mediul privat avea un iz politic, ca urmare a discuțiilor publice din perioada alegerilor. Dar, așa cum Foresta părea a avea un iz PNL, m-am gândit că în România rar reziști doar din privat. Suceveanul din mine a îndrăgit totuși clubul din prima clipă. Dragostea pentru fotbal s-a suprapus peste dragostea pentru oraș în această entitate numită Cetatea 1932 Suceava.
Primul sezon a confirmat potențialul: doar barajul mai putea opri promovarea. Adversarul a fost modest, iar promovarea a venit firesc. Sezonul al doilea a început prost și chiar umilitor, odată cu eliminarea din Cupă în fața CSM Pașcani. Nu scorul în sine a deranjat, ci modul total amatoricesc și lipsa de seriozitate în gestionarea acelui meci. O bilă neagră serioasă, dar așa cum nu-ți renegi copilul când greșește, abia am așteptat startul de campionat.
În același timp, Șoimii Gura Humorului au anunțat că vor juca pe Areni și au început să transfere jucători foarte buni pentru Liga a III-a. În timp ce de la Cetatea dl. Bordeianu vorbea evaziv despre obiectiv, dl. Marius Neagu a zis clar că se vizează promovarea încă din primul sezon, iar Șoimii deveniseră la rândul lor contracandidați.
Când am aflat că Șoimii vor evolua la Suceava, nu m-am gândit prea mult la consecințe. Dar odată cu transferurile lor și cu debutul bun de campionat, sentimentul s-a schimbat: deci vin pe Areni să promoveze, să „fure” succesul Cetății chiar pe terenul acesteia? Recunosc că mi s-a părut urât gândul ca niște oaspeți semi-permanenți – fie și din același județ – să poată sărbători frustrările echipei locale pe stadionul acesteia.
Apoi am constatat cu surprindere că unii suporteri ai Cetății au schimbat tabăra odată cu apariția rezultatelor bune ale Șoimilor. Deși nu le-am urmărit meciurile, am înțeles de la alții că au jucat bine. Au apărut mesaje pe platforme: Șoimii sunt proiect serios, au bani, sunt mai buni, mai frumoși și mai inteligenți, în timp ce Cetatea doar mimează dorința de performanță. Iar o parte dintre mesajele acestea veneau de la oameni care cu câteva luni înainte erau fanii Cetății.
Despre humoreni e logic să țină cu Șoimii, iar despre locuitorii zonelor limitrofe Humorului e la fel de logic. Ce nu pot înțelege este cum sucevenii sau locuitorii din Bosanci, Șcheia, Ipotești și zona Sucevei susțin Șoimii. Doar pentru că au rezultate mai bune? Pentru că proiectul pare mai coerent? Pentru că există dezgust acumulat față de nerealizările echipelor municipiului? Sau doar pentru că joacă pe Areni și par „de-ai casei”? Chiar mi-aș dori ca acești suporteri să explice.
În ceea ce-i privește pe Șoimii, am trecut personal prin toate stările: simpatie în sezonul trecut, nepăsare inițială când au anunțat relocarea, enervare odată cu clarificarea obiectivului – promovarea în detrimentul Cetății – și până la dezgustul de azi.
Încă din vară am bănuit că relocarea la Suceava nu a fost doar o coincidență, dat fiind că anumiți actori politici se regăsesc în ambii poli. Am crezut la început că Cetatea 1932 are iz PSD, însă m-am înșelat. Probabil adevărata echipă cu miros PSD este Șoimii, inclusiv prin culori. Dl. Rîmbu a promis mult în campanie, dar nu a făcut nimic pentru Cetatea 1932. Un primar nu este obligat să susțină sportul, desigur, dar echipa nu este sprijinită nici măcar minimal, în afara utilizării Areniului și a ocazionalei săli CSM.
Apoi discuțiile despre fuziune. Nu știm ce s-a discutat, însă cred că inițiativa a venit dinspre Șoimii. Scopul lor pare clar: să devină echipa municipiului Suceava. La Suceava au stadion, ar putea avea finanțare de la primărie și eventual de la Consiliul Județean. Singurul obstacol este existența unei echipe locale, Cetatea 1932. Au încercat s-o elimine prin fuziune. Nu a mers. Comunicatul Cetății indica faptul că fuziunea s-ar fi făcut în condițiile Șoimilor. Dacă este adevărat, rămâne întrebarea: cum să vii ca oaspete și să impui condiții gazdei?
Cel mai dureros este că orașul s-a împărțit în două. Unii spun că susțin echipa locală indiferent de situație; alții preferă să țină cu ce pare mai bun, pe premisa că echipele sunt din același județ. Dacă o echipă din Tecuci ar veni pe Areni și ar avea rezultate remarcabile, ar deveni și ea „de-ai casei”?
Și mie îmi pasă de fotbalul județean, mi-aș dori 5-6 echipe din județ în prima ligă, dar primul atașament rămâne față de municipiu. În acest sezon nu pot spune „să câștige cel mai bun”. Nimeni nu poate spune sincer asta când e implicată propria echipă. Eu vreau să câștige Cetatea 1932. Dacă aș fi humorean aș ține cu Șoimii; dacă aș fi din Rădăuți aș ține cu Bucovina.
Acest text nu este îndreptat împotriva humorenilor. Sunt sigur că nici lor nu le convine că echipa joacă în deplasare permanentă și că unii sunt dezamăgiți de tentativa de mutare definitivă. Alții sunt mulțumiți că fuziunea a căzut.
La final, o întrebare pentru humoreni: dacă se realiza fuziunea, realizați că Gura Humorului ar fi rămas fără echipă? Chiar dacă nu știm ce nume ar fi avut noul club, adresa ar fi devenit inevitabil Suceava, altfel nu s-ar fi putut discuta despre finanțare locală. Trist pentru humoreni este că susțin o echipă care oricând se poate muta complet la Suceava, iar pentru suceveni e trist că nici Cetatea nu poate avea liniște cât timp Șoimii gravitează pe Areni. Ca fan al Cetății mă tem de scenariul: promovarea Șoimilor, ratarea Cetății, apoi mutarea definitivă, migrarea suporterilor și chiar dispariția Cetății. Totul e posibil.
Sper ca lucrurile să se decidă doar pe teren. Din sezonul viitor, probabil ar fi cazul ca fiecare să joace la casa lui. Iar dacă vreunul nu are casă, măcar să nu încurce gazda.
Articol scris de un microbist
