Odată la câțiva ani, Suceava reușește să aducă în sufletele iubitorilor de fotbal emoții pe care le poți înțelege doar dacă ești microbist. E aproape imposibil de descris în cuvinte sentimentul pe care îl poți avea știind că echipa pe care tu o iubești, cu care te identifici și pentru care ai face sacrificii are un meci mare cu o echipă care evoluează cu 2 eșaloane mai sus, și care are un buget de 6-7 ori mai mare.
Odată în plus ieri am retrăit un sentiment al copilăriei, atunci când tata îmi promitea că mă va duce pe stadion. iar eu număram orele până la meci care treceau parcă ca o eternitate.
Poate ați intuit, poate nu, deși cu siguranță majoritatea știți, ieri la Suceava a venit Gaz Metan Mediaș, prima echipă de primă ligă după FCSB în 2016 care poposește pe Areni.
Ora 16:30, iar aproximativ 4000 de inimi bat parcă concomitent în încercarea de a fi cât mai aproape de echipă.
Începe și meciul, ambele echipe aliniind formule departe de cele standard din campionat. Oboseala acumulată de cele 2 formații în meciurile precedente cumulată cu dorința fiecărei echipe de a-și atinge obiectivul din campionat a făcut ca ieri pe Areni să vedem multe nume noi în ambele tabere.
Unul din putinii oameni de bază ai medieșenilor, Sergiu Buș avea să deschidă și scorul. E doar minutul 8 când Paul Mateciuc ratează o intervenție ce părea (din tribună) facilă, iar Buș îndeplinește o simplă formalitate. Deși, personal, mă așteptam la ce e mai rău, Foresta a demonstrat de atunci încolo o tărie de caracter uluitoare.
După ce a pus clar stăpânire pe joc trupa lui Grigoraș egalează cum nu se putea mai bine chiar înainte de pauză. Grumezescu (care ieri a făcut un efort foarte mare) recuperează o minge la marginea careului, e faultat de un apărător advers, iar centralul acordă lovitură liberă.
Dudu Drugă, căpitanul Forestei care în acest debut de sezon m-a impresionant cu sacrificiul și determinarea sa, execută impecabil, iar Foresta egalează.
E primul moment în care stadionul pur și simplu erupe, tribuna a doua putând fi asemănată cu una din America de Sud. 🙂 Spuneam că egalarea a venit perfect, chiar înainte de pauză. Dar cum ar fi ca Foresta să conducă la intrarea la cabine?! Absolut normal și firesc, iar răspunsul vine din lovitura de cap a lui Martin. Tânărul atacant sucevean care în ultimul an a crescut enorm, pune perfect capul la o centrate din dreapta, iar Foresta întoarce scorul în doar 3 minute. Echipa ce acum fix o lună demola FCSB cu 4-0, primește la Suceava două goluri în 180 de secunde. 🙂 E genul de situație după care poți spune “Doamne, cât de frumos e fotbalul!”.
Repriza a doua e din punctul meu de vedere cea mai bună repriză făcută de Foresta după mult, mult timp. O așezare perfectă în teren, un presing sus uneori puțin peste limita regulamentului și câteva contraatacuri tăioase au fost ingredientele unor 45 de minute trăite la intensitate maximă. Până la final scorul rămâne neschimbat. iar tot ce înseamnă FORESTA e în sărbătoare. Jucătorii și staff-ul în teren, suporterii în tribune. Cu toții savurează o calificare ce cu o oră înainte părea imposibilă.
Nefiind niciodată o echipă de prim-plan în fotbalul românesc, Suceava are puține momente fotbalistice demne de povestit ore întregi. Dar tocmai ăsta e farmecul, fiind puține sunt mult mai ușor de întipărit în memorie. După 5-4 cu Dinamo în Ștefan cel Mare, după 1-0 tot cu Gaz Metan în 2014 , după cozile interminabile de la meciul cu FCSB, ieri am mai consemnat un moment aparte. Victorie cu Gaz Metan echipa de pe locul 4 din Liga I asta după ce Foresta a început meciul practic de la 0-1 .
Gata momentan cu Cupa României, gata cu marile emoții, ne vedem vineri la Dorohoi pentru că și acolo ”Grig” și compania au nevoie de susținere.
ÎMPREUNĂ SUNTEM FORESTA! 🙂
Articol scris de: Dragoș Negură
Sursa foto: Gabriel Mihai
